Este eclipsa, ce ma fac?!..Mai zambesc au ba?!...Si cui?
Ies pe balcon sa zambesc la soare..Unul sunt eu, normal, dar de notorietate locala ce-i drept...Prin casa lucesc mai ceva ca un carbune incins...Dar deja divaghez...Cum spuneam ma uitam la soare dar norii densi nu ma lasau sa-mi vad tizul...pielea mea...oare ce-i de facut?!...Intru pe net sa caut locatia aproximativa a soarelui...ca mi s-a pus pata..vreau sa zambesc la soare...Netul nu minte niciodata...primesc raspunsul urmator: "Idiotule, e noapte...incearca de dimineata"...Ce ti-este si cu netul asta!!!...Bine, zic in gandul meu dar ma apuc sa zambesc la luna...Doi caini care se plimbau absurd in jurul cozii lor latrand lugubru...Tot la luna...daca ar urla o data pe luna era super...dar ei "canta" zilnic si ciudat...doar noaptea...Animale!!!...Beau doi litri de cafea in asteptarea rasaritului si cu chiu cu vai vine dimineata...Insotita de un alai de nori..Iarasi!...Ma enervez, dar cum Lorette vrea zambete, ma chinui sa smilea anemic...Cu doua degete vanjoase ma apuc de colturile gurii si le ridic in sus ca pe niste paie...Caninii (niste dinti) isi arata in toata spendoarea lor frumusetea...Ma scarpin la ceafa si zambetul dispare subit...Nu mai stau sa analizez cauzele si cobor treptele celor patru etaje a cate 16 scari interminabile ajungand afara..Logic!...Am avut tentatia sa ma opresc la vecina de dedesupt de la etajul 3 dar m-am abtinut... azi...Normal ca-i blonda, Wess!... Normal!...nervos, nemaiputand sa-mi controlez furia nervilor occipitali apuc cu cateva degete, infime, zic eu, o piata de vreo 3-4 kilograme ( cel putin ) si o arunc inspre nori...Dupa vreo cateva zeci de secunde, timp in care eram cu ochii in doua locuri, atat la piatra cat si la o bucata buna care trecea agale de ziceai ca merge la batut covoare... pierd tipa din ochi, pierd si piatra din retrovizoare cand....deodata... vad un asteroid planand cu viteza suieratoare inspre capul meu...Pana sa ma dezmeticesc observ ca era piatra aruncata de mine in sus coborand acuma in jos...Daca era invers ce fain ar fi fost...Dar deh!!!, nemultumitului i se ia darul, ase ca ma multumesc sa o vad cum face poc, boc, sau cam asa ceva, direct pe capota masinii mele...Rasuflu usurat!.. Bine ca nu a cazut pe masina vecinului ca trebuia sa i-o fac ca noua...Asa macar, pe a mea doar o repar...Incapatanat cum sunt, trag aer in piept, apoi cu o forta suieratoare scot aerul cu o viteza impresionanta pentru un necunoscator novice suflu sa imprastii norii care impiedicau soarele sa-mi vada ranjetul...Ciuciu!...N-am reusit decat o remarca a unei vecine care a iesit sa duca gunoiul la gunoi, of course: "Phhhhhhhh, ce duhoare...Iar ai baut , vecine?!.."
Nu bag in seama remarca nici nu ripostez si ii raspund sec: "Ce-i cotoroantza batrana, n-ai loc de mine?!...Marsh de aici!..." apoi ofer un zambet placut privirii, contracost bineinteles...Ce s-o mai bucura Lorette cand o sa afle ca am zambit!!!!..Apoi,ii "zambesc" in gand si Lorettei pentru ideea ei stralucita cu soarele si zambetul, ma abtin sa nu mai scot sunete aiurea ca sa nu trezesc vecinii la ora asta matinala si urc in casa sa dorm vreo cateva ceasuri...Ma trezesc buimac dar macar stiam locatia soarelui pe cer...
Exact la 76 de grade deasupra azimutului oral si floral, trebuia sa se afle bucata aceea fierbinte care peste vreo 5 milioane de ani va deveni o supernova ( citit bre, nu gluma, nu?! )... Adica se umfla ca franzela la dospit... Specialistii neaga categoric ca aceea umflare va aparea din cauza unui alt soare care o va lasa gravida pe Steaua noastra ( de fapt a voastra, ca io-s dinamovist convins )..Tot de categoric neaga ca expansiunea Soarelui va fi din cauza unei comete de drojdie care va plonja in astrul pomenit mai sus, umfland-o ca balonul...Inca nu zambesc...sunt acru...Ma miros involuntar si cu mana pe inima pot spune ca inca nu m-am stricat... Acru sunt defel...Ies cu muierea la plimbare, tinandu-ma strans de toarta ( jargon ardelenesc..adica bratz vanjos, muschiulos, etc, pot continua cu exprimarile artistice pana deseara dar vreau sa vad soarele ca sa-i scot limba...pardon!..sa zambesc...). Dupa nici zece pasi petrecuti pe asfaltul plouat de acei des pomeniti nori vad o raza de soare...Zambesc instantaneu, chiar rosesc pe portiuni intinse ale falcilor mele falcoase dar imi revin repede...Daca ma observa muierea cum zambesc la blonda care trecea strada, fiti sigur ca urmatorul zambet era stirb cu vreo 2-3 dinti lipsa, cel putin...Dar Indubitabil, pot spune..Fara echivoc!..Eram plesnit!...Teama mi se strecura in suflet...Soarele absenta si azi...Aceiasi nori ma impiedicau sa zambesc la soare...Dar stau acum si ma gandesc... de ce trebuie neaparat sa zambesc doar la soare?!... Pot bine mersi, sa zambesc la oricine de pe lumea asta..daca zambetul se reflecta de pe privirea lui sau a ei putem avea un punct de inceput si a incepe chiar a ne exprima prin vorbe, nu doar prin semne...Apoi zambetele se vor preface in rasete, in buna dispozitie, in prietenie..dar noi suntem imuni, asteptam ca norii sa-si dea perdeaua de apa deoparte pentru a vedea ceva... Eventual de a vedea Omul...Este doar un exemplu...
Dar daca Lorette vrea zambete inspre soare o fac si pe asta!...Cu ochii inchisi sau deschisi? Daca orbesc?!...Dar daca soarele nu imi observa zambetul?!...Sunt in dilema!...Ase ca pana nu vorbesc cu ea, nu voi zambi soarelui...Sa zambeasca el daca vrea... sau daca poate...Voi puteti?...
No, ciao... Plec pe Marte, ca am auzit ca acolo nu-s nori... dar nici oameni...Oare cum e mai bine sa procedez?!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu